Sfarsitul Adaptarii: Starea mentala care aduce succesul

Context

Procesele de invatare in care sunt implicati profesionisti in organizatii au ajuns, si in Romania, intr-un punct sensibil. De cele mai multe ori, invatarea adulta exprimata prin aport de cunoastere noua nu acopera nici macar 30% din nevoia de crestere reala a performantei. Mai mult decat atat, experienta practica, “de teren” a angajatilor profesionisti conteaza din ce in ce mai mult, in raport cu schimbarile din ce in ce mai rapide si cu sarcinile din ce in ce mai complexe la care sunt expusi.

Din aceste considerente, precum si din experienta noastra de peste 16 ani de design si livrare de procese de dezvoltare in management si leadership atat in culturi antreprenoriale, cat si corporatiste, echipa RoCoach va propune o abordare diferita a acestor procese, o abordare care genereaza atat rezultate cat si dezvoltare personala.

"Modelele noastre mentale, ne ajuta sa ne formam propria realitate."

De obicei, in momentul in care intampinam un obstacol avem doua optiuni majore de a continua:

1. Prima optiune care are ca scop major protectia, asimilarea, adaptarea la situatie si supravietuirea are ca mesaj principal intern “trebuie sa fac si asta…”, un mod de a vedea lucrurile care este puternic reactiv si restrictiv. Obiectivul final al acestui tip de raspuns este evitarea obstacolului. Asa ajungem la etapa de asimilare a situatiei si la adaptare, chiar si cu riscul mai putin constient de a ne confrunta ulterior cu rezultate nedorite. In loc de rezultate extraordinare, ele vor fi cel mult mediocre, insa protectia emotionala imediata este implinita, chiar daca intr-un strat mai profund conduce la un sentiment final de dezamagire. Un alt aspect negativ al acestei prime optiuni este faptul ca indentitatea individuala este transferata altora, acesta fiind de fapt factorul maxim limitativ si, in unele cazuri, realmente blocant. Prima optiune care ne mentine in zona de siguranta, de ceea ce stim deja ca stim, reprezinta o situatie in antiteza puternica cu orice exprimare a potentialuli uman.

2. Cea de-a doua optiune are ca scop principal descoperirea potentialului real si a unor posibilitati noi. Mesajul intern in acest caz este “mi-ar placea sa…”. Astfel, focusul se pune pe actiunea care este generata de procesul de definirea corecta a obstacolelor (nu ceea ce par a fi, ci ceeea ce sunt). O etapa ulteriora definirii corecte, setarii unui limbaj comun si implicit a capatarii acordului intregului grup, este o etapa definitorie a facilitarii care presupune experimentarea cu posibile variante de ajungere la rezultatele dorite, luand in considerare provocarile reale ale grupului.

Beneficii

Acest program elimina complet feedbackul compensatoriu (drumul catre iad este pavat cu intentii bune). Cu cât depui mai mult efort în încercarea de a îmbunătăți ceva, cu atât mai mult efort pare că e nevoie. Procesul propus nu pune problema dependentei de ajutor exterior. Grupul este tratat de la inceput autonom si acest tip de interventie se poate replica foarte rapid in interiorul organizatiei.

Ceea ce face un facilitator de fapt este sa reduca la maxim viteza, in secvente bine controlate, ca sa permita tuturor elementelor sistemice si interdependetelor sa apara. Asta este si sfarsitul metaforei “merge si asa” care incurajeaza graba superficiala si a ideii ca este presiune prea mare de timp ca sa putem incetini ritmul. Rezultatul acestui tip de abordare este in mod paradoxal cresterea vitezei de implementare a solutiilor sanatoase.

In astfel de procese pe noi ne interseaza schimbarile mici pentru ca acestea, bine gandite, pot aduce imbunatatiri majore si de durata. Aici vizam efectul de levier care atinge puncte cheie din sistem. De fapt este vorba de schimbarea unor pattern-uri comportamentale, de relatie, de comunicare etc.

Principiul de bază al programului spune că interacțiunile care necesită atenție sunt cele care prezintă cea mai mare importanță pentru situația de față, indiferent de regulile tradiționale ale organizației care pot sa ignore arii aparent irelevante. In astfel de cazuri integritatea facilitatorilor se suprapune pe integritatea sistemica a organizatiei.

Fundamentul emotional in orice proces de acest tip este relatia de OK-OK cu orice apare si cu oricine este parte din proces. Gândirea sistemică ne arată că nu există exterior, că noi și cauza problemelor noastre sunt parte a aceluiași sistem. Nimeni nu este de vina, tot ce se intampla, se intampla, iar leacul stă în relația noastra cu „dușmanul”.

Afla mai multe